Odata un om a fost victima unui naufragiu si a fost aruncat de catre valuri pe o insula pustie. Din toata echipa, el era unicul care a ramas in viata. Se ruga Domnului in mod constant in fiecare zi, ca sa-l salveze. In fiecare zi el privea spre orizont, in speranta ca va vedea o nava care il va salva.
Epuizat sa se mai roage, a hotarat sa-si construiasca o coliba din ceea ce a mai ramas de la naufragiu si adus de catre valuri pe mal.
Dar intr-o zi, cand a ajuns pe mal dupa vanatoare, si-a vazut coliba sa in flacari si cum un fum negru se ridica spre cer. Iar cel mai rau lucru e ca iau ars toate hainele care erau in coliba. Ne mai putand sa-si mentina furia a strigat:
- Doamne! Cum ai putut sa faci asa ceva cu mine? – si a inceput sa planga.
Dar in dimineata urmatoare a fost trezit de catre fluierul unei nave care naviga spre insula pentru al salva pe om.
- Cum ati aflat ca eu sunt aici? – a intrebat omul.
- Noi am vazut un semnal de fum – au raspuns ei.
Dar intr-o zi, cand a ajuns pe mal dupa vanatoare, si-a vazut coliba sa in flacari si cum un fum negru se ridica spre cer. Iar cel mai rau lucru e ca iau ars toate hainele care erau in coliba. Ne mai putand sa-si mentina furia a strigat:
- Doamne! Cum ai putut sa faci asa ceva cu mine? – si a inceput sa planga.
Dar in dimineata urmatoare a fost trezit de catre fluierul unei nave care naviga spre insula pentru al salva pe om.
- Cum ati aflat ca eu sunt aici? – a intrebat omul.
- Noi am vazut un semnal de fum – au raspuns ei.
